„Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi”. (Galateni 6:5)

     A fi responsabil pentru tine însuți, pentru gândurile și faptele tale, este o sarcină foarte importantă pentru a fi un mădular sănătos într-o comunitate sau într-o relație. Dar, uneori ducem lucrurile prea departe, asumându-ne o responsabilitate nesănătoasă pentru ceilalți, pe care o folosim apoi ca scuză pentru a nu fi responsabili pentru noi înșine și pentru propriile noastre circumstanțe. De exemplu, unele femei dau vina pe o sarcină neplanificată, pentru că nu au reușit să meargă la universitate. Sau dăm vina pentru nefericirea noastră pe faptul că am rămas căsătoriți de dragul copiilor. Ne concentrăm atât de mult pe ceilalți și pe asumarea responsabilității pentru viețile lor, încât nu ne facem niciodată timp să căutăm soluții pentru a ne ridica deasupra propriei noastre situații. Și, în cele din urmă, toate necazurile și momentele grele devin identitatea noastră. Nu doar că ne văicărim, ci devenim plângăcioși cronici. Să recunoaștem: uneori poveștile noastre despre necazuri sunt pur și simplu scuze, versiuni inventate ale adevărului, pentru a ascunde tendința noastră de a da vina pe ceilalți pentru circumstanțele noastre… și astfel, nu mai trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viețile noastre. Adevărul este că toți facem alegeri în viață: să plecăm sau să rămânem, să ne confruntăm sau să ignorăm, să ne plângem sau să căutăm o soluție. Fie că este vorba despre soțul/soția ta, despre copiii sau despre părinții tăi, nu este niciodată o idee bună să îți asumi responsabilitatea pentru alții, dacă o faci pentru a evita să decizi ce trebuie să faci pentru tine. Biblia spune: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.” (Galateni 6:4-5). Așadar, asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta!